Hai sa recomand si eu cateva carti dragi mie

De secole s-a spus ca a incredinta unei femei orice
responsabilitate de conducere ar fi un lucru impotriva firii, o insulta
la adresa lui Dumnezeu, o incalcare a ordinii si a oricarui principiu
de justitie. Si totusi, mai ales in anumite locuri si timpuri ale
istoriei si intr-un mod particular in Franta vechiului regim, acea
putere femeile si-au arogat-o incalcand de fapt legile si obiceiurile;
cea dintai dintre toate este Caterina de Medici, care pentru 30 de ani
a reusit sa mentina intacta autoritatea regala. Dar, alaturi de regine
si adesea concomitent si in antgonism cu ele, alte femei (asa-zisele
regine ale inimii) au avut asupra echilibrului politic intern si extern
la monarhiei franceze in secolele care preced Revolutia, o formidabila,
desi discreta, influenta. Atotputernicele amante regale care, ca sa se
strecoare in angrenajele puterii masculine fara sa fie zdrobite, au
trebuit sa invete sa-si puna la incercare viclenia, sa creeze aliante,
sa distribuie favoruri, sa corupa, sa pedepseasca si sa iasa din scena
la momentul potrivit. Despre unele dintre aceste femei, amante sau
regine, de la Ana de Austria la Maria Antoaneta, de la Gabrielle
d’Estrées la Madame du Barry, care din presupusa lor slabiciune au
facut un instrument de dominare, ne povesteste acum Benedetta Craveri
in Amante si regine, o lucrare care reuneste o solida competenta cu o
rara capacitate de a povesti.

Luc Mary abordeaza aici o parte intunecata a
istoriei: asasinatul politic, al carui obiectiv a fost intotdeauna sa
grabeasca sau sa provoace o ruptura. Incercand sa elucideze douazeci si
doua de mari crime, care au doborat regi, presedinti, sefi de stat si
de partide, mari-maestri sau episcopi, Luc Mary nu o face la
intamplare. El incearca sa explice fracturile istorice si sa
demonstreze ca eliminarea unor mari oameni a provocat intotdeauna
evolutii imprevizibile. si, deseori, istoria s-a intors contra
asasinilor: astfel, Brutus, asasinandu-l pe Iuliu Cezar, a permis
instaurarea imperiului, nu a Republicii. La fel, asasinarea lui Henric
al III-lea a grabit urcarea unui protestant pe tronul Frantei. Si ce sa
mai spunem de asasinarea lui Martin Luther King, care a accelerat
punerea in practica a politicii de integrare rasiala! in schimb,
disparitia brusca a lui Kleber a amplificat esecul expeditiei din
Egipt, cea a lui Jaures a facut sa amuteasca una dintre putinele voci
pacifiste in 1914, cea a lui Rasputin nu a salvat prabusirea
tarismului...
Dezvaluind, prin aceasta abordare, motivele unor astfel de asasini,
intelegem mai bine resorturile istoriei oamenilor, asistand la
pedepsirea lor, deseori spectaculoasa, patrunzand in inima celor mai
putin explorate mistere, a celor mai mari secrete de stat!

Octavian Paler nu a gasit in biblioteci morala
acestor scrisori imaginare, adresate unor mari personalitati ale
culturii, dintre care unele i-au dominat lecturile si obsesiile, ci pe
strada, pe tarmul marii sau printre amintiri. In aceste texte
marturiseste ce a aflat cu ajutorul inimii de la viata si poate de
aceea a simtit nevoia ca dupa fiecare eseu sa aseze cate o poezie.
Printre acestea se afla si poezia "Avem timp", amintita de atatea ori
la moartea scriitorului...
O recomad cu placere celor pasionati de carte