De secole s-a spus ca a incredinta unei femei orice
responsabilitate de conducere ar fi un lucru impotriva firii, o insulta
la adresa lui Dumnezeu, o incalcare a ordinii si a oricarui principiu
de justitie. Si totusi, mai ales in anumite locuri si timpuri ale
istoriei si intr-un mod particular in Franta vechiului regim, acea
putere femeile si-au arogat-o incalcand de fapt legile si obiceiurile;
cea dintai dintre toate este Caterina de Medici, care pentru 30 de ani
a reusit sa mentina intacta autoritatea regala. Dar, alaturi de regine
si adesea concomitent si in antgonism cu ele, alte femei (asa-zisele
regine ale inimii) au avut asupra echilibrului politic intern si extern
la monarhiei franceze in secolele care preced Revolutia, o formidabila,
desi discreta, influenta. Atotputernicele amante regale care, ca sa se
strecoare in angrenajele puterii masculine fara sa fie zdrobite, au
trebuit sa invete sa-si puna la incercare viclenia, sa creeze aliante,
sa distribuie favoruri, sa corupa, sa pedepseasca si sa iasa din scena
la momentul potrivit. Despre unele dintre aceste femei, amante sau
regine, de la Ana de Austria la Maria Antoaneta, de la Gabrielle
d’Estrées la Madame du Barry, care din presupusa lor slabiciune au
facut un instrument de dominare, ne povesteste acum Benedetta Craveri
in Amante si regine, o lucrare care reuneste o solida competenta cu o
rara capacitate de a povesti.